Sari la conținut
De ce demența nu apare doar la bătrânețe: ce trebuie să știi despre formele cu debut timpuriu
Sănătate

De ce demența nu apare doar la bătrânețe: ce trebuie să știi despre formele cu debut timpuriu

Când auzi cuvântul demență, probabil îți imaginezi o bunică sau un bunic trecut de 80 de ani, care uită numele nepoților. Imaginea nu e greșită, dar e incompletă. Unele forme de demență apar la vârsta la care oamenii încă muncesc, își cresc copiii și își plătesc creditele. Pentru că nimeni nu se așteaptă la ele, semnele sunt puse pe seama stresului, a oboselii sau a unei perioade mai grele, iar diagnosticul întârzie uneori ani de zile.

Ce înseamnă demență cu debut timpuriu

Medicii vorbesc despre debut timpuriu atunci când primele simptome apar înainte de 65 de ani. Cazurile sunt mai rare decât la vârstnici, dar nu excepționale. Cauzele sunt diverse: forme de Alzheimer care apar mai devreme, afectarea vaselor de sânge ale creierului, consumul îndelungat de alcool sau boli neurologice mai puțin cunoscute. Factorul genetic contează mai mult la aceste forme decât la cele care apar la bătrânețe, așa că istoricul familiei merită discutat deschis cu medicul.

Când primul semn nu este uitarea

Una dintre cauzele frecvente la persoanele între 45 și 65 de ani este dementa frontotemporala, care afectează zonele din partea frontală și laterală a creierului. Aceste regiuni controlează comportamentul, empatia, luarea deciziilor și limbajul, așa că primele schimbări nu țin de memorie, ci de personalitate. Un om echilibrat poate deveni impulsiv, lipsit de tact sau indiferent față de familie, poate face cheltuieli nechibzuite ori își poate schimba brusc obiceiurile alimentare.

Într-o altă variantă a bolii, primele afectate sunt vorbirea și înțelegerea cuvintelor. Persoana caută mult termenii potriviți, construiește fraze tot mai simple sau nu mai înțelege sensul unor cuvinte uzuale. Pentru că memoria rămâne relativ bună la început, familia și chiar unii medici se gândesc mai degrabă la depresie, la epuizare sau la o criză a vârstei de mijloc.

Semne care merită verificate, indiferent de vârstă

Nu orice schimbare de dispoziție ascunde o boală a creierului. Totuși, e bine să ceri o evaluare dacă observi, la tine sau la cineva apropiat, oricare dintre situațiile de mai jos, mai ales când se accentuează în câteva luni:

greșeli repetate la locul de muncă, într-o activitate făcută ani la rând fără probleme;

comportamente nepotrivite social, pe care persoana nu le recunoaște ca atare;

dificultăți noi de exprimare sau de înțelegere a conversațiilor;

pierderea interesului pentru familie și pentru activitățile care îi făceau plăcere.

Cine te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă

Diagnosticul unei demențe cu debut timpuriu cere de obicei mai mulți specialiști: neurolog, psihiatru, psiholog pentru testele cognitive și, adesea, investigații imagistice. Un sprijin prețios vine și din zona de geriatrie și gerontologie, specialitatea care studiază procesele de îmbătrânire. Prevenția în această direcție poate începe încă de la 40 de ani, iar medicii obișnuiți să deosebească îmbătrânirea normală a creierului de cea bolnavă pot recunoaște mai ușor semnalele de alarmă.

Un diagnostic pus la timp nu schimbă doar tratamentul. El explică familiei de ce omul pe care îl cunoșteau se poartă altfel, reduce conflictele și vinovăția și lasă timp pentru decizii legate de locul de muncă, de finanțe și de îngrijirea viitoare. În plus, unele cauze ale simptomelor, precum lipsa unor vitamine, problemele de tiroidă sau efectele unor medicamente, pot fi tratate, iar o evaluare atentă le poate scoate la iveală.

Viața de familie după diagnostic

O demență apărută la 50 de ani lovește diferit decât una apărută la 85. Pacientul poate avea încă un job, copii la școală sau părinți de îngrijit, iar partenerul devine brusc și sprijin, și singurul venit al casei. Consilierea psihologică, grupurile de sprijin pentru aparținători și o bună organizare a treburilor zilnice ajută familia să facă față fără să se epuizeze. Copiii au nevoie și ei de explicații pe măsura vârstei, ca să înțeleagă că schimbările părintelui țin de boală, nu de ei.

Dacă ceva nu se leagă în comportamentul unui om apropiat, nu te grăbi să pui totul pe seama stresului. Notează ce observi, vorbește cu el cu blândețe și caută un specialist care să privească imaginea completă.