Ceara din urechi, numită medical cerumen, este o substanță protectoare produsă de glandele din treimea exterioară a conductului auditiv. Ea prinde praful, păstrează pielea hidratată și are efect ușor antibacterian. În mod normal, ceara iese singură spre exterior, așa că la cei mai mulți oameni urechea nu are nevoie de curățare în interior, ci doar de ștergerea pavilionului.
De ce se formează ceara din urechi?
Ceara din urechi se formează continuu, ca parte a mecanismului natural de protecție al conductului auditiv. Este un amestec de secreții ale glandelor, celule de piele descuamate și mici fire de păr. Pielea conductului crește dinspre timpan spre exterior, ca o bandă rulantă lentă, iar mișcările maxilarului la vorbit și la mestecat ajută deplasarea.
Consistența diferă de la o persoană la alta și ține în mare parte de moștenirea genetică. Unii oameni au ceară umedă, galben-maronie și lipicioasă, alții au ceară uscată, deschisă la culoare și sfărâmicioasă. Ambele variante sunt normale.
De ce nu se recomandă curățarea urechilor cu bețișoare?
Bețișoarele nu se recomandă pentru că împing o parte din ceară spre adâncul conductului, unde se tasează și poate forma un dop. Doar o mică parte este scoasă efectiv. În plus, vârful poate zgâria pielea subțire a conductului, care se infectează ușor, iar o mișcare bruscă poate leza timpanul.
Curățarea frecventă are și un efect paradoxal: pielea lipsită de stratul protector se usucă, provoacă mâncărime, iar mâncărimea duce la și mai multă scărpinare. Bețișoarele rămân utile pentru pavilion și pentru intrarea în ureche, fără a fi introduse în conduct.
Cum se recunoaște un dop de ceară?
Un dop de ceară se recunoaște, de regulă, după senzația de ureche înfundată și după scăderea auzului de partea respectivă, apărute adesea brusc, după baie sau după duș. Semnele frecvente sunt:
- auz înfundat sau senzația de presiune în ureche;
- țiuit sau zgomot în ureche;
- mâncărime în conduct;
- uneori, ușoară amețeală sau tuse declanșată de atingerea urechii.
Aceleași simptome pot avea și alte cauze, de la o otită la o infecție a conductului. Durerea puternică, febra, scurgerea de lichid sau de sânge și pierderea bruscă a auzului fără senzație de dop cer consult medical rapid.
Cine are un risc mai mare de dop de cerumen?
Riscul este mai mare la persoanele care folosesc des obiecte introduse în ureche și la cele cu un conduct îngust sau sinuos. Din această categorie fac parte purtătorii de aparate auditive, cei care poartă zilnic căști intraauriculare sau dopuri antifonice și persoanele vârstnice, la care ceara devine mai uscată și se elimină mai greu. La vârstnici, un dop netratat poate fi confundat cu o scădere a auzului legată de vârstă, motiv pentru care merită verificat la controalele de rutină, alături de lista tratamentelor descrisă în ghidul despre evidența medicamentelor unui părinte vârstnic.
Ce metode de îndepărtare a cerii sunt sigure?
| Metodă | Cum funcționează | Precauții |
|---|---|---|
| Picături emoliente | Înmoaie ceara, care iese apoi singură; 2–5 picături, 1–2 ori pe zi, timp de 3–5 zile | Nu se folosesc la timpan perforat sau la durere |
| Spălare la cabinet | Medicul irigă conductul cu apă la temperatura corpului | Se evită după operații la ureche |
| Microaspirație | Aspirare sub control vizual, cu instrumente fine | Se face doar de medicul ORL |
| Extragere cu instrumente | Medicul scoate dopul cu o chiuretă | Necesită vizualizarea conductului |
Ca picături emoliente se folosesc soluții din farmacie sau uleiuri vegetale simple, încălzite la temperatura corpului. Dacă după câteva zile auzul nu revine, dopul se îndepărtează la medic. Conurile aprinse introduse în ureche nu au efect demonstrat asupra cerii și pot provoca arsuri, iar spălarea cu jet puternic acasă poate leza timpanul.
Cât de des se verifică urechile?
La adulții fără simptome, urechile nu au nevoie de verificări speciale; sunt suficiente ștergerea pavilionului după duș și consultul la apariția semnelor descrise mai sus. Persoanele care au mai avut dopuri sau care poartă aparate auditive pot discuta cu medicul de familie despre un control periodic, la câteva luni. Alegerea unui medic accesibil și rolul lui în astfel de controale sunt explicate în articolul despre alegerea medicului de familie, iar locul verificărilor de rutină în prevenție este prezentat în ghidul despre screeningul medical.
Informațiile de mai sus sunt generale. Orice problemă persistentă de auz, durere sau scurgere din ureche se evaluează de medic, care stabilește cauza și metoda potrivită.
