Mortarul pentru zidărie și tencuială se prepară din liant (ciment, var sau amândouă), nisip și apă, în proporții care se aleg după rolul lui în construcție. Un mortar de ciment este rezistent, dar rigid și mai greu de lucrat; varul îl face mai plastic, mai elastic și mai bun la păstrarea apei. Regula de bază a zidarilor este că mortarul nu trebuie să fie mai tare decât cărămida sau blocul pe care îl leagă, pentru ca eventualele fisuri să apară în rost, unde se repară ușor, și nu în elementele de zidărie.
Ce proporții are mortarul de zidărie?
Mortarul de zidărie obișnuit pentru pereții supraterani se face, orientativ, din o parte ciment, o parte var și 5–6 părți nisip, măsurate în volum. Variantele mai bogate în ciment se folosesc acolo unde zidăria este expusă la umezeală sau la încărcări mari, iar cele mai slabe la zidăria ușoară și la clădirile vechi.
| Utilizare | Ciment : var : nisip (volum) | Caracteristici |
|---|---|---|
| Zidărie sub nivelul solului, socluri | 1 : 0 : 3–4 sau 1 : 0,25 : 3 | Rezistent, rigid, se lucrează greu |
| Zidărie expusă intemperiilor, coșuri, parapete | 1 : 0,5 : 4–4,5 | Rezistență ridicată, plasticitate bună |
| Zidărie obișnuită supraterană | 1 : 1 : 5–6 | Echilibru între rezistență și elasticitate |
| Pereți interiori ușori, clădiri vechi | 1 : 2 : 8–9 | Mortar moale, permite mici mișcări |
Proporțiile din tabel sunt orientative. Pentru elementele cu rol structural, tipul și clasa mortarului se stabilesc în proiect, la fel ca în cazul betonului, despre care există o comparație separată între betonul din stație și cel preparat pe șantier.
Ce rol are varul în mortar?
Varul face mortarul mai lucrabil, îi permite să rețină apa mai mult timp și îi dă elasticitate, astfel că zidăria suportă mai bine micile tasări și variațiile de temperatură. Un mortar care își păstrează apa nu este „supt” imediat de cărămida uscată, ceea ce îmbunătățește aderența.
Se folosește fie pasta de var stins, maturată, fie varul hidratat sub formă de praf. La clădirile vechi din cărămidă arsă, ridicate cu mortar de var, reparațiile se fac tot cu mortar pe bază de var: un mortar de ciment, mult mai dur și mai puțin permeabil la vapori, poate degrada cărămizile vechi din jurul rostului.
Ce nisip se folosește la mortar?
La mortar se folosește nisip curat, fără pământ, argilă sau resturi vegetale, cu granulație de până la 4 mm pentru zidărie și mai fin, de până la 1 mm, pentru stratul final al tencuielii. Argila din nisip scade rezistența și favorizează fisurarea, iar granulele prea mari îngreunează realizarea unor rosturi uniforme.
Ce proporții se folosesc la tencuială?
Tencuiala tradițională se aplică în trei straturi, fiecare cu altă compoziție și altă grosime.
- Șprițul, strat subțire de aderență, din ciment și nisip în proporție de 1 : 2–3, preparat mai fluid și aruncat pe perete.
- Grundul, stratul care corectează planeitatea, din ciment, var și nisip în proporție de aproximativ 1 : 1 : 5–6, în grosime de 1,5–2 cm.
- Tinciul, stratul de finisaj, din pastă de var și nisip fin, aplicat subțire și drișcuit.
Fiecare strat se aplică după ce precedentul a făcut priză, dar înainte să se usuce complet. La mortarele uscate gata ambalate, cantitatea de apă se respectă exact după indicațiile de pe sac.
Cât timp poate fi folosit mortarul preparat?
Mortarul cu ciment se folosește, în general, în cel mult 1,5–2 ore de la amestecare, iar în zilele foarte calde intervalul scade. Odată ce a început să facă priză, mortarul nu se mai „înviorează” cu apă, pentru că apa adăugată târziu îi reduce rezistența.
- Se prepară doar cantitatea care poate fi pusă în operă în acest interval.
- Cantitatea de apă este cea care dă un amestec plastic, care stă pe mistrie fără să curgă.
- Lucrul se evită sub +5 °C și pe ploaie, iar în căldură zidăria proaspătă se umezește câteva zile.
Cât de gros este rostul de mortar?
Rostul de mortar la zidăria din cărămidă are, de regulă, în jur de 10–12 mm, atât pe orizontală, cât și pe verticală. Rosturile mult mai groase reduc rezistența peretelui, iar cele prea subțiri nu compensează abaterile de dimensiune ale cărămizilor.
Blocurile cu dimensiuni precise, precum cele din beton celular, nu se zidesc cu mortar tradițional, ci cu adeziv în strat subțire, de câțiva milimetri, ceea ce reduce punțile termice. Alegerea materialului și a mortarului influențează direct rezistența unei locuințe și contează inclusiv la detaliile mici, precum pregătirea golului de zidărie pentru ușa de exterior. Mortarele pe bază de var, cu consum redus de ciment, apar tot mai des printre materialele de construcții sustenabile.
