Cel mai des intalnit defect la un decor de iarna nu tine de culori si nici de calitatea pieselor. Tine de faptul ca totul sta la aceeasi inaltime. Obiectele asezate direct pe masa, pe consola si pe pervaz formeaza o linie plata pe care ochiul o parcurge fara sa se opreasca nicaieri, oricat de frumoasa ar fi fiecare piesa luata separat.
Diferenta se face cu etaje. Cand aceleasi obiecte sunt distribuite pe trei niveluri, compozitia capata adancime si devine interesanta din orice unghi. Nu se cumpara nimic in plus, se schimba doar felul in care e asezat ce exista deja, iar rezultatul se vede imediat in fotografii si de la intrarea in camera.
Piesele mari sunt cele care sustin nivelul de sus. Cateva globuri mari asezate intr-un vas inalt sau agatate la inaltimi diferite rezolva partea superioara a compozitiei fara sa cheme atentia asupra suportului pe care stau.
Nivelul de mijloc
Zona de mijloc e cea mai folosita si cea mai greu de organizat. Acolo se aduna farfurii, platouri, pahare si obiecte decorative, toate in acelasi plan, iar masa ajunge sa arate aglomerata inainte sa fie pusa mancarea pe ea. Senzatia de inghesuiala apare chiar si cand sunt putine lucruri.
Solutia obisnuita e ridicarea unei parti din obiecte. Un suport candy bar scoate platourile din randul comun si le aseaza la inaltimi diferite, eliberand suprafata de dedesubt pentru lucrurile care chiar trebuie sa stea la indemana invitatilor.
Regula practica e simpla: tot ce se ia cu mana ramane jos, tot ce se priveste urca. Cand se respecta, masa ramane functionala pe toata durata petrecerii si nimeni nu trebuie sa mute nimic ca sa ajunga la ce vrea. Decorul nu mai sta in calea nimanui.
Legatura dintre niveluri
Trei etaje asezate fara nicio legatura intre ele arata ca trei compozitii separate puse din greseala in acelasi loc. Ce le leaga e repetarea unui element: aceeasi culoare, acelasi material sau aceeasi forma, prezenta la fiecare nivel.
Pentru nivelul intermediar, suporturi pentru flori de inaltimi apropiate fac exact legatura asta. Repeta aceeasi idee la cote diferite si duc privirea de jos in sus, fara sa fie nevoie de nimic spectaculos si fara sa adauge obiecte noi in compozitie.
Diferenta intre niveluri trebuie sa fie vizibila. Cand doua etaje au inaltimi prea apropiate, efectul dispare si pare mai degraba o greseala de asezare. Un salt clar intre ele citeste mult mai bine decat unul timid, chiar daca la inceput pare exagerat.
Cum se verifica rezultatul
Verificarea se face de la distanta, nu de langa masa. De aproape, orice compozitie pare in regula. Un pas inapoi si o privire de la nivelul ochilor arata imediat daca exista adancime sau daca totul s-a turtit intr-un singur plan.
A doua verificare se face cu telefonul. O fotografie scoate la iveala dezechilibrele pe care ochiul le trece cu vederea, pentru ca aplatizeaza scena si arata exact ce vor vedea invitatii in pozele lor.
Ce se urmareste intr-o compozitie pe niveluri:
- trei inaltimi clar diferite, nu doua
- un element care se repeta la fiecare nivel
- piesele grele vizual, asezate jos
- spatiu liber intre etaje, nu doar in jur
- o singura zona de maxima atentie
Stabilitatea pieselor inalte
Partea pe care o ignora aproape toata lumea pana la primul accident. Orice element ridicat devine instabil, mai ales pe o fata de masa care aluneca si intr-o incapere plina cu oameni care se misca pe langa masa cu paharul in mana.
Suporturile cu baza lata rezolva cea mai mare parte din problema, fara sa fie nevoie de nimic in plus. Cand baza e ingusta, se adauga greutate in interior sau se muta piesa mai departe de marginea mesei, acolo unde nimeni nu se sprijina si nu se intinde dupa ceva.
In casele cu copii mici si cu animale, regula se aplica fara nicio exceptie si fara negociere. Tot ce e inalt sta departe de margini, iar obiectele fragile raman pe nivelurile de jos, unde o atingere nu produce nimic grav.
Ordinea de aranjare
Compozitia se construieste de sus in jos, nu invers. Daca se incepe cu obiectele mici, nu mai ramane loc pentru cele mari si totul se rearanjeaza de la capat, de obicei cu nervi.
Dupa ce structura e gata, se adauga detaliile. Ele se schimba usor, se pot muta de cateva ori pana arata bine si nu afecteaza echilibrul general al aranjamentului.
Ordinea care functioneaza:
- stabilirea celor trei inaltimi, cu piese goale
- asezarea elementelor mari, sus
- completarea nivelului de mijloc
- umplerea bazei, cu obiecte joase
- detaliile si verificarea de la distanta
Acelasi principiu in toata casa
Ce functioneaza pe o masa functioneaza si intr-o incapere intreaga. O camera in care tot decorul sta la inaltimea mobilei pare plata, iar una in care exista elemente la nivelul ochilor si deasupra capata volum fara sa fie incarcata.
Peretii si usile raman cele mai ignorate suprafete dintr-o casa. Ele ofera inaltime gratuit, fara sa ocupe niciun centimetru de podea, ceea ce conteaza mult intr-un apartament unde fiecare colt e deja folosit si unde nu mai incape nicio mobila.
Pentru cine incepe de la zero, cel mai simplu test e acesta: dupa ce decorul e gata, se face o fotografie a camerei de la usa. Daca toate obiectele apar aliniate pe aceeasi banda orizontala, mai e de lucru. Daca privirea urca si coboara de la un capat la altul al camerei, compozitia e asezata cum trebuie si nu mai are nevoie de nimic.
