Aproape toate drumurile la medic încep la fel: cu ceva care doare, care supără sau care s-a schimbat. Există însă o categorie de afecțiuni care nu funcționează după această regulă. Ele evoluează luni sau ani fără niciun semn, iar în momentul în care apar simptomele, o parte din tratamentele simple nu mai sunt o opțiune. Pentru ele, medicina folosește un alt instrument: căutarea activă, prin analize, la oameni care se simt bine.
Organele care nu dau semne
Ficatul este exemplul cel mai des invocat. Țesutul său nu are terminații nervoase care să transmită durere, așa că o suferință hepatică nu se anunță prin senzații, ci prin modificări măsurabile în sânge. Hepatitele virale, ficatul gras asociat sindromului metabolic sau efectele unor tratamente de durată pot evolua îndelung fără ca persoana să observe ceva. Cel mai util reper de laborator în acest caz este TGP, alanin aminotransferaza, o enzimă concentrată în special în celulele hepatice și, din acest motiv, mai specifică pentru ficat decât alte transaminaze. Când celulele sunt afectate, enzima ajunge în sânge în cantitate mai mare, iar valoarea crește. De cele mai multe ori, o creștere ușoară este descoperită întâmplător, la un set de analize cerut pentru cu totul altceva, și devine punctul de plecare al investigațiilor.
În aceeași logică intră și restul tabloului hepatic — TGO, bilirubina, gama-GT —, cerut de regulă împreună, pentru că un singur parametru modificat nu arată de unde vine problema. Verificarea periodică devine cu atât mai utilă la persoanele care urmează tratamente de durată, unde monitorizarea ficatului face parte din schema de urmărire stabilită de medic.
Infecțiile care trec printr-o fază tăcută
A doua categorie o formează infecțiile cu evoluție în etape. Unele dintre ele au o primă manifestare atât de discretă încât trece neobservată, urmată de o perioadă lungă fără niciun semn, în care infecția rămâne însă activă și transmisibilă. Aici căutarea nu poate porni de la simptome, pentru că simptomele lipsesc. Astfel de analize apar, în practică, în situații bine definite:
în sarcină, ca parte din setul cerut în primul trimestru;
înainte de o intervenție chirurgicală sau de anumite proceduri;
la donarea de sânge;
la persoanele cu factori de risc, la intervale stabilite de medic;
pentru verificarea eficienței unui tratament început anterior.
Din această categorie face parte și VDRL analiza, folosită împreună cu testul RPR pentru depistarea sifilisului. Infecția debutează adesea printr-o leziune nedureroasă, care se vindecă de la sine în câteva săptămâni și pe care mulți oameni nu o asociază cu nimic grav, după care urmează o etapă fără manifestări. Testul nu caută bacteria propriu-zis, ci anticorpi care apar ca reacție la infecție. Este un test de screening, ceea ce înseamnă că are un rol de filtru: identifică situațiile care trebuie investigate mai departe, nu pune diagnosticul. Un rezultat pozitiv se confirmă întotdeauna printr-un test specific, pentru că reacții fals pozitive pot apărea în sarcină, în unele boli autoimune sau după infecții recente.
Ce înseamnă, practic, un rezultat de screening
Logica screeningului este diferită de cea a unei investigații obișnuite, iar diferența schimbă felul în care se citește buletinul. Un rezultat negativ nu oferă o garanție absolută: în cazul infecțiilor există o perioadă de fereastră, imediat după contact, în care anticorpii nu s-au format încă și testul nu îi poate detecta. Un rezultat pozitiv nu este nici el o concluzie, ci un motiv de confirmare. În ambele situații, pasul următor îl stabilește medicul, nu pacientul.
Accesul la aceste analize s-a simplificat mult în ultimii ani. La Clinica Sante, de pildă, o rețea cu 24 de laboratoare și peste 300 de centre de recoltare în toate județele, analizele cu plată se fac fără programare, în intervale generoase — în timpul săptămânii, centrele sunt deschise până seara târziu, iar sâmbăta funcționează dimineața — astfel încât recoltarea să nu ceară o zi liberă. Rezultatele sunt disponibile online, iar pentru analizele cu bilet de trimitere, decontate prin Casa de Asigurări, este nevoie de programare prealabilă.
Motivul pentru care aceste analize există rămâne, până la urmă, unul simplu. Bolile depistate devreme au, aproape întotdeauna, soluții mai simple decât cele descoperite târziu, iar în cazul infecțiilor transmisibile o depistare la timp protejează și pe cei din jur. Analizele nu înlocuiesc consultația și nu pun diagnostic; ele arată unde merită să se uite medicul.
